Adaugat in: Choppermom

A fii diferit nu este o crimă

Lasă-l pe el,

Astăzi vreau să vă povestesc despre religie, știți că avem peste 4000 de religii în lume? Eu am crescut cu o mamă protestantă (penticostală, devenită apoi fără cult) mereu am avut interdicții, așa a crescut și ea, dar îmi pare rău că nu am ales pentru mine, au ales alții.

Religia este o alegere, o alegere asumată bazată pe documentație sau regăsiri sufletești, să zic așa. Cum a fost copilăria mea?

Plină de refuz, interdicții și frică, dar nu frică de Bau Bau ci mai degrabă de: "te bate Dumnezeu" acestă frică nu are limite. După spusele mamei, niciodată nu m-am încadrat în această religie, mereu aduceam argumente contra, mereu îmi spuneam punctul de vedere cu dovezi biblice, mereu eram acea femeie "răzvrătită".

Am fost și încă mai sunt o copilă rebelă, atipică pentru acea religie. Plecam de acasă cu fustă și batic, dar nu le purtam de drag ci din obligație, frică. Religia nu trebuie sa fie o obligație, o frică, trebuie sa fie o alegere, eu am suferit mult datorită faptului că eram obligată, obligată să mă încadrez într-un tipar, un tipar construit de alții, un tipar chinuit, așa am simțit.

Dumnezeu vrea să fim :fericiți, buni, smeriți, de nu ești încalci cele 10 porunci, și uite cum am picat examenul "aşa spune biblia". Am citit biblia de cel puțin 10 ori cap coadă, asta te învață de mic, psalmi, cântări și nimic altceva. Prima dată am auzit și văzut povesti la grădiniță, fac parte din generația "diafilm", în casă era interzis, în casă doar biblia trebuia citită sau cărți cu trimiteri la Biblie.

Cred în Dumnezeu, în felul meu și îmi place să nu fiu obligată, Dumnezeu este natura, Dumnezeu înseamnă bunătate, Dumnezeu este dragostea faţă de aproapele tău.

Mulți nu înțeleg ce înseamnă de fapt libertatea asta, de a-ți alege religia...eu am tânjit după această libertate. Cred ca libertatea naște alegeri, alegeri bazate pe dorință, dorința în opinia lor este un păcat. Când am avut drept la replică? La 18 ani.

Atunci am ales, mi-am făcut bagajul și am fugit de acasă, nu după un băiat, pentru o facultate, pentru un vis, un vis care nu era realizabil decât așa. În această religie femeia este văzută diferit, casnică și mamă.

Cunosc puține femei care să dețină studii de exemplu, liceu și mai puține cu facultate, eu le admir. Îmi voi lăsa copilul să aleagă, să citească, să aibă copilărie, să iubească, să sufere, să crească cu frica de a nu fi iubit nu cu frica de "te bate Dumnezeu".

Îl voi susține, asta face o mamă, nu?

În opinia mea, mama mea este un Zeu, a crescut singură o fată atât de rebela, de răzvrătită, de opusă, de ciudată, de altfel. Și în ziua de astăzi mama îmi spune că sunt total opusă la ce se aștepta să fiu. Recent am întrebat-o când și-a dat seama că sunt atât de "defectă".

"Rebeca, niciodată nu ți-a plăcut să stai pe o bancă, să porți fustă sau batic, să fii supusă, să accepți că femeia este doar un vas slab, tu ești de fier, iar fierul nu este slab, fierul nu se modelează decât prin foc nu cu apă și lut. Tu ești o Rebeca, acea fată care luptă pentru dragostea pură (Rebeca și Isaac pildă din Biblie). Am greșit, am greșit mult, m-am lăsat influențată să nu te accept.

Tu ești diferită, vezi lucrurile diferit faţă de cei ca mine, sau de sora ta. Ești puternică, atât de puternică încât dărâmi munții pentru dreptate, îți place să ajuți, ești tare diferită. Ți-a plăcut școala, ai fugit de acasă pentru o facultate dorită, un vis pe care l-ai ascuns în inimă, dacă adoptai această religie ști bine că nu erai ceea ce ești acum.

Mi-am dat seama târziu că ești diferită, poate prea târziu, acum îmi pare un pic rău. Acum salvezi vieți, alini moartea și dai mâna cu Dumnezeu prin pacienții tăi, ai o familie frumoasă și ești împăcată cu asta. Faci mult bine, te lași pe tine pentru alții, ești atât de diferită încât mie îmi este greu să te accept, să te văd aşa, să accept că din tot neamul nostru tu ești atât de diferită.

Pentru mine a fost un șoc.

Mi-a fost mai ușor să accept moartea ta față de fuga ta. Acum văd diferit, ești matură ai tot ce ți-ai dorit, iar fericirea ta se vede, eu nu am luptat cum ai luptat tu pentru fericire, iar ce văd în ochii tăi mă liniștește, îți este bine, se vede asta, se simte.

Pentru mine ca mamă, înseamnă împlinire, dacă îți este bine îmi este și mie. Dar... sunt mândră de tine, în felul meu, tăcut, retras."

Articole vechi
Sa dezlegam un mit...

Sirop ( suplimente alimentare) pentru imunitate. Ce este imunitatea? Imuni

NUTRITIE / 10-04-2020
Nu sunt un om bun

Nu mi-am dorit niciodata asta Sunt a dracu, lupt pentru dreptate, pentru tot

CHOPPERMOM / 10-04-2020
Cu diversificarea dupa noi, pe munti

Prima excursie cu bebe, in plina diversificare. Toate mamicile fug de diversifi

NUTRITIE / 10-04-2020
Pentru ca asta inseamna casatoria!

Da, stau in spatele sau, in spatele sotului meu... Pentru ca asta ne-am jurat

CHOPPERMOM / 10-04-2020
Eroul meu

Zilele trecute am trecut printr-un ocean de sentimente, am injurat, am plans, am

CHOPPERMOM / 10-04-2020
Saltul mental

Saltul mental Povestea lui începe cu: un bebeluș agitat, nu doarme, nu s

CHOPPERMOM / 11-08-2020
Învață să trăiești

Învață să trăiești Știți de ce a uitat Dumnezeu de Bucovina în marti

SFATURI / 16-04-2020
Ce simte un copil alăptat

De multe ori m-am întrebat ce simte un bebe atunci când este alăptat, dacă a

ALAPTARE / 17-05-2020