Învață să trăiești

Știți de ce a uitat Dumnezeu de Bucovina în martie 2020?

Din cauza noastră, am uitat sa trăim, suntem avari după avuții,trăim pentru iluzii deșarte, muncim pentru lucruri pământești, ne lăsăm copii, părinții, soții, soțiile și plecăm, după bani, banii ăștia...

În ultimele 10 zile am văzut multă moarte, mame plângând după copii prin Skype, copii strigând după mama la o ușă distanță, tata implorând îndurare pentru soție, coadă la morgă, nu am văzut niciodată aşa ceva, o durere ce nu o poți verbaliza.

Suceava moare, moare încet și sigur.

În aer nu miroase a primăvară, miroase a moarte, nu știu ce simt, furie, frustrare, lacrimi, milă?

Off, Bucovina mea iubită.

Ce am observat zilele acestea? Când totul este pustiu și plin de durere?

• Ne privim mai des în ochi, și asta datorită măștilor.
• Stăm mai mult cu familia.
• Ne sunăm părinții mai des, "mamă ești bine?".
• Avem mai multă grijă de animale.
• Ieșim mai des pe balcon.
• Comunicăm cu vecinii.
• Udăm florile mai des, privim natura.
• Copii abia acum știu ce înseamnă statul afară.
• Ajutăm mai mult.
• Nimeni nu se grăbește, nu se aleargă pe trotuare, în magazine.
• Privim actele de bunătate cu eroism.

Parcă îmi este dor, de o bere rece, de oameni care râd, de oameni fără măști, de oameni fără durere, de copii în parc, de familii reunite, de oameni plini de credință. E atât de pustiu, de rece.

Hai să trăim!

Ce ne-a învățat blestematul ăsta de virus? Să trăim, noi am uitat sa facem asta, e trist, nu? Că moartea te poate duce înapoi la normalitate, la ce contează. Omule învață ceva de aici.

Invață să trăiești!