Ce simte un copil alăptat
De multe ori m-am întrebat ce simte un bebe atunci când este alăptat, dacă ar vorbi ce mi-ar spune?
Cu siguranță că îi este foame...
Dar după? După ce se satură? Când stă cu sânul în gură și te fixează cu ochii ăia mari, duioşi, ce zice? Ce simte?
Alăptarea este un sentiment unic, o luptă a mamei pentru copilul său, o responsabilitate nu o alegere. Știați că doar 2% dintre mamele de pe glob nu pot alăpta din punct de vedere medical?
Sau că un bebe stă la sân nu doar de foame? Ci şi de alint, căldură, iubire, sete, frig.
Și că un copil poate sta la sân și 6 h în continuu? În pusee, regresii somn, salt mintal, erupții dentare sau probleme medicale.
Eu nu am știut, de aceea sunt o mamă imperfectă, că nu le știu pe toate.
Una peste alta, alăptarea nu este un act, aşa cum se tot vehiculează pe internet, alăptarea este o tehnică din partea mamei, o nevoie din partea pruncului și o dorința din partea amândurora, sentiment bazat pe dragoste și necesitate.
Ce înseamnă "act"?
Document sau prestație pe scenă (origine actoricească). Oare mama este o hârtie legalizată? Sau joacă teatru? Nu!
Alăptarea înseamnă dragoste și răni, la mine alăptarea nu a fost lapte și miere, a fost grea, cel puțin începutul a fost crunt, canale blocate, febra laptelui și un "bebe fomilă". Am trecut cu bine, important e să-ți dorești asta, tu ca mamă, nu trebuie să te simți obligată dar nici să nu încerci.
Practic alegi pentru copilul tău, teoretic sistemul medical din România nu te ajută să vezi alăptarea ca pe o nevoie ci ca pe un chin. Țin minte că în maternitate 4 asistente mi-au recomandat laptele praf de la naștere.
Nu există "nu am lapte" există stimulare, laptele matern există încă din sarcină, după naștere devine colostru, aur pentru pruncul din braţele tale.
Alăptarea este o responsabilitate, care poate fi asumată sau nu, nu condamn mamele ce nu vor să alăpteze este fix alegerea lor, însă le respect pe cele care își asumă alegerea, recunoscând clar și răspicat "nu vreau", pentru ele? Tot respectul meu.
Am alăptat oriunde și oricând, în pădure, la cota 1800, la petrecere moto (erau doar bărbați la momentul respectiv), în supermarket, la concert (Iris, Cargo etc) în parc, dacă nu mă înșel cred că și pe motor (nu în mers).
Alăptarea nu se face cu program, oare tu primești iubire cu porția? La ore fixe? Cu siguranță nu.
Indiferent cât de grea poate fi alăptarea, sau de ce îți spun ceilalți despre ea, tu încearcă, iar dacă nu vrei asumă-ți sincer și nu folosi scuze.
